Tradiții și Obiceiuri în Seara Sfântului Andrei pe malul stâng al Prutului

Sfântul Andrei este sărbătorit de creștinii ortodocși de stil vechi pe 13 decembrie. Şi dacă, azi suntem în Ajun de Sf. Andrei … obiceiuri în Ajun de Sf. Andrei din satul Unțești.

Un obicei de pe vremuri, păstrat în timp de către gospodinele din satul Unţeşti era, ca începând cu ajunul de Sf. Andrei şi până la Bobotează să nu se mai toarcă, să nu se mai scarmene, ori să nu se făcă alte lucrări la care era folosită lâna de oaie.

Un alt obicei, şi cel mai des practicat, era „păzitul usturoiului”.

Ne adunam un grup de fete mari şi flăcăi acasă la una dintre fete, din timp strângeam ceva bani pentru a cumpăra dulciuri cu care împodobeam usturoiul şi careva produce pentru prepararea bucatelor şi anume: sarmale, cartofi şi plachie.

Noi, fetele împodobeam usturoiul.

Se lua o bucată de aţă, se înşira pe ea dulcuri si căţei de usturoi. Se lua o stiblă de busuioc şi se înfăşura cu dulcuri. Mai apoi, se punea în sită şi sita se învelea cu un prosop, iar fetele trebueau sa ascundă usturoiul, cât mai bine, ca să nu-l găsească flăcaii.

Dacă-l căutau şi nu-l puteau găsi era o ruşine pentru ei.

Cât flăcăii căutau usturoiul, fetele aşezau masa din bucatele pregătite.

Dacă nu era găsit „usturoiul fetele îl aduceau şi serveau cu toţii din dulcuri, iar cu usturoiul din şirag ne duceam afară şi ungeam ferestrele şi uşile caselor, căci aşa se credea, ca să nu se apropie strigoii.

Mai erau si alte tradiţii la noi in sat şi anume, fetele trebuiau să aducă nouă guri de apă de la fântână, fără să vorbească pentru a nu vărsa apa.

Din apa adusă se amesteca cu făina de grâu, se făceau turtiţe , aşa numitele „balabuşte” şi se coceau pe plită.

După aceasta le aşezam pe pragul casei, se aducea câinele ca să le mănânce, după cum erau mâncate, așa era şi ordinea la măritat a fetelor.

Un alt obicei era de a însemna (lega cu aţe de diferite culori) parii de la gard, gardurile erau din nuiele si cu pari din lemn şi fiecare fata avea o aţă de o anume culoare şi lega un par de la gard.

Deoarece acest obicei se făcea când se înnopta dea binelea, abea a doua zi dimineața putea-i să vezi ce par a-i legat şi după cum era parul așa se zicea, că va arăta ursitul.

Şi se sfârşea sărbătoarea cu furatul porţilor la fetele de măritat.

Aceste tradiţii şi obiceiuri le ştiu de la Moraru Evghenia, bunica mea din partea tatălui.

Transmiterea tradiţiilor strămoşeşti către tânăra generaţie este o datorie a noastră a tuturor, dacă dorim să dăinuim ca neam vrednic şi cu cea mai bogată zestre tradiţională.

Autoare: Valentina Coloniţchii, director, Căminul Cultural Rezina / Secția Cultură Ungheni

Dacă vă place ceea ce publică portalul News.Ungheni.org, susțineți-ne și deveniți patronul unei știri pe PATREON sau GOFUNDME.
Pentru a ne putea urmări și pe alte canale, Vă invităm să vă alăturați pe Telegram, YouTube, Instagram și Tik Tok.
Dar, nu uitați și de un like sau abonare pe paginile de facebook NEWS.UNGHENI.ORG.