Reportaj TVR Moldova // Podul de flori: 30 de ani de visuri şi speranţe

Acum 30 de ani, în data de 6 mai 1990, în cadrul acţiunii PODUL DE FLORI DE PE PRUT, peste un milion de români au trecut de o parte şi de alta a Prutului fără vize şi au sărbătorit revederea cu rudele, apropiații, prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare.

Acţiunea „Podul de Flori de pe Prut” a fost organizată în opt puncte de frontieră de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Asociaţia culturală Bucureşti – Chişinău şi Frontul Popular din Moldova.

Oamenii de cultură şi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului au făcut posibil ca românii să-şi revadă fraţii de sânge şi să se îmbrăţişeze în libertate, comunică TVR Moldova




ION HADÂRCĂ, preşedinte Frontul Popular din Moldova 1989 – 1992

 „Ideea unui Pod de Flori a venit în cadrul şedinţelor executive ale Frontului Popular, acolo s-a copt ideea. Iniţial, intelectualul român Gavrilă Copil propusese denumirea de Pod de cuget şi simţire românească. 

În momentul în care discutam formula în care se va întâmpla, ne-a contactat şi Victor Crăciun, preşedintele Ligiii Culturale a Românilor de Pretutindeni.  

A fost ceva cutremurător. Îmi amintesc un singur episod, când de partea noastră, din stânga Prutului, la trecerea de la Albiţa spre Vaslui s-a făcut o scenă improvizată şi aveau loc diferite spectacole, concerte, cântece, se produceau discursuri, scrisori, chemări.

Cântau Ion şi Doina Alde Teodorovici ”Maluri de Prut” şi alte piese frumoase cu lacrimi în ochi. Oamenii pe pod se strigau, se chemau unii pe alţii, îşi împărtăşeau emoţiile.  

După Podul de Flori, când s-au făcut totalurile, s-a constatat că peste un milion de oameni au trecut de pe o parte şi de alta. 

În pofida pronosticurilor sovieticilor că vor fi încălcări, că vor fi excese, conflicte, nu a fost nicio abatere. totul a trecut în mod paşnic, absolut miraculos.”




În aceeaşi zi, o delegaţie de parlamentari din stânga Prutului, din care a făcut parte şi preotul Petru Buburuz, a vizitat municipiul Iaşi.

PETRU BUBURUZ, preot, paroh Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Chişinău

,,Cu câteva zile înainte de eveniment domnul primar Nicolae Costin m-o invitat să merg cu ei la Iaşi. Era o delegaţie mare şi multă lume era.

La Ungheni ne-am aranjat în faţa podului apoi am mers chiar pe calea ferată, pe pod. Acolo ne-a întâlnit delegaţia de la Iaşi.

În acea zi s-a distrus un perete precum zidul Berlinului, parcă se deschidea o epocă nouă. Eu am trecut înainte acel pod cu trenul şi era foarte securizat, dar iată că noi îl treceam liber. 

Entuziasmul era la tot poporul, că se petrece ceva deosebit care e spre binele nostru.” 

Podul Eiffel din municipiul Ungheni

SOFIA VICOVEANCA , interpretă, participantă la Podul de Flori, municipiul Ungheni

„Nici nu ştiu cum au trecut acei 30 de ani … Invitată fiind de formaţia „Lăutarii” şi maestrul Nicolae Botgros, am descoperit o lume pe care am asemuit-o cumva cu amarul meu.

M-a frapat că mulţi oameni – neamuri, verişori se ştiau, dar nu se văzuseră niciodată.

Şi am fost martoră cum se strigau:

Să ştii că sunt cu băsmăluţă roşie sau cu băsmăluţă verde”… Au întins feţe de mese cu de-ale gurii şi dintr-o parte şi din alta.

Nici nu ştiu dacă au gustat din acele bucate pentru că ochii, obrajii lor erau scăldaţi în lacrimi … Uneori nu sunt cuvinte să descrii nişte stări care te apasă de ani şi ani de zile.




Locuitorii satelor de pe malul Prutului au primit la casele lor vizitatori de peste Prut şi au sărbătorit ceea ce părea a fi un miracol.

NICOLAE RADU, locuitor satul Sculeni, Ungheni, Republica Moldova

„Noi ne-am întâlnit la Podul de Flori cu toate neamurile. În acea duminică de 6 mai eu încasă am avut peste 30 de oaspeţi.

Neamurile mele au venit cu cunoscuţi de-ai lor. Oameni simpli, oameni de la ţară şi ei şi noi. Nu vă pot spune câtă bucurie am avut în suflet.

Vorbeau de bine, că o să ne unim, că vom fi împreună.

VASILE-CĂTĂLIN RĂUS, locuitor satul Victoria, judeţul Iaşi

„A fost o întâlnire de suflet. Erau mulţi care îşi căutau rudele, a fost foarte emoţionant. 

Pentru mine a fost o bucurie sufletească ca să văd pentru ce au luptat bunicii mei.

Jumătate de secol, Prutul i-a despărțit pe români, dar în acea zi conştiinţa, credinţa, spiritul n-au avut hotare.

Podul de Flori a generat multe alte poduri, precum cele de prietenie, de dragoste, de colaborări în diverse domenii.

Pentru a nu face ingerință în conținut, articolul a fost preluat integral, cu indicarea sursei primare – TVR Moldova



1 trackback / pingback

  1. Imagini de epocă // 6 mai 1990 – 32 de ani de la Primul Pod de Flori - Știri din regiunea Ungheni

Lasă un răspuns