Pledoarie pentru emancipare

1.Comunicare

,,Lecturelele’’ din ultima perioadă de pe facebook au provocat un adevărat război în mintea mea! Cum p.m. să scrii tu ,,s-au’’ prin cratimă atunci când se referă la sinonimul lui ori?

Cu aceeași indignare mă întreb cum p.m. să ceri tu (atenție! în calitate de autor de manual!!!) unui copil să scrie diminutivul cuvântului ,,oră’’  când aceasta (ora) nici real, nici afectiv nu poate fi mai mică (https://dexonline.ro/definitie/diminutiv)! Este o unitate de măsură, așa cum e metrul, kilometrul, kilogramul și litrul!



Poate că ar trebui să mă resemnez, să accept că ne-a fost deformată și desfigurată limba în fel și chip… Sau poate ar trebui să blestem luna lui mai 1812?  Sau pe cea a lui iunie 1940?  Sau ar trebui să-i învinuiesc pe unii de incompetență și incapacitate profesională? Ori ar fi mai bine să dau vina pe sistem?

Încă nu am găsit vinovatul, cum îl găsesc – îl pedepsesc…

Până atunci însă am să zic următoarele: bunicii mei au învăţat ,,4 clase cu românii’’, părinţii mei au învăţat cu ruşii, eu am învăţat româna cu ruşii și nu am luat doar 10 pe linie la şcoală, dar am luat atâta cât să pot alege bobul de neghină. Dar parcă prea sunt toate amestecate …

Ca să mă fac înţeleasă: limba română este un instrument pe care îl folosim ca să comunicăm așa cum folosim frigiderul ca să  păstrăm alimentele și produsele ușor alterabile. Dacă nu ştii să foloseşti ceva, citeşti instrucţiunile. În cazul în care utilizezi greşit acel ceva, rişti să rămâi fără el. E, exact asta se întâmplă cu limba noastră cea română – riscăm să rămânem fără ea. Cum nu îţi pui frigiderul în cap, aşa nu scrii ,,s-au’’ prin cratimă  atunci când acesta este sinonimul lui ori! Ar arăta ridicol dacă ai merge la muncă cu mașina de spălat și la fel de ridicol arată virgula între subiect și predicat! Pe cât de natural este să îmbraci iarna haine groase, pe atât de natural ar trebui să folosești virgula pentru a izola adresarea! ,,Mamiki cu piki” nu e nici românește, nici rusește, nici chinezește și nici ungurește!!! Se scrie mămici cu pici!!!



Da, sunt revoltată! Da, sunt indignată și da, sunt supărată… Dar aceste stări nu mă ajută cu nimic, însă îmi adresez întrebarea: oare nu ar trebui să fie firesc să scriem și să vorbim corect în limba noastră?

2. Sănătate

Aici cred că trebuie să fie emanciparea emancipării, căci de la o vreme am observat că multe persoane își pun viața în mânile internetului, adresând pe forumuri, grupuri ș.a.m.d. tot felul de întrebări cu referire la bolile de care suferă, stările de rău pe care le au sau, în general, la condiția sănătății lor: Încetați să vă tratați pe internet!!! Încetați să mai cereți sfaturi medicale pe rețelele de socializare! Sfaturile medicale pot fi date doar de medicul care vă consultă sau care vă cunoaște istoria medicală. Poți cere părearea cuiva despre noul trend în modă, acestă părere nu va afecta nicio fustă.  Însă nu poți întreba pe facebook dacă să naști natural sau prin cezariană!

Vă dau eu un nou trend: verificați literatura de specialitate dacă v-ați rănit un pic la deget în încercarea să tăiați un morcov pentru ciorbă, dar mergeți la medic dacă aveți arsuri în zona stomacului! Nu căutați alte păreri despre aceeași durere, ea poate să nu fie aceeași durere!

E adevărat, lipsește cu desăvârșire educația pentru sănătate (nu mai zic că în unele familii lipsesc cu desăvârșire banii pentru sănătate – pentru asta ,,mulțumim’’ partidului),  însă avem atâtea posibilități acum să ne asigurăm că nu mâncăm cancer la pachet! Cea mai simplă și mai ușoară metodă este să ascultăm de vocea de la publicitate: PENTRU SĂNĂTATEA DV-STRĂ EVITAȚI EXCESUL DE ZAHĂR, SARE ȘI GRĂSIMI! E gratuit. Tot gratuit se verifică și ambalajele produselor – cele care conțin E-uri nu se consumă. Ce mâncăm? Din grădină de la mama mâncăm, cine nu are mamă cu grădină merge la piață și cumpără de la țărani.  E important, foarte important, să mâncăm sănătos – suntem ceea ce mâncăm!



Da, sunt revoltată! Da, sunt indignată și da, sunt supărată… Dar aceste stări nu mă ajută cu nimic, însă îmi adresez întrebarea: oare nu ar trebui să fie firesc să mergem la medic atunci când primim semnale de la corpul nostru?

3. Credință

La acest punct risc să atrag valuri de critici, însă tot zic ce am de zis! Ce atâta zarvă fac câte unii că alții, vezi Doamne, trăiesc necununați și necăsătoriți! 1. Cine și ce treabă are? 2. De când fericirea se construiește doar în baza unu act? 3. Binecuvântarea părinților mei este mult, mult mai prețioasă decât acordul unui om total străin pentru mine (și mai grav, străin de Dumnezeu)!

Explic: nu sunt nici căsătorită și nici cununată, dar sertarele din casa mea adăpostesc fărâme de fericire mult mai necesare sufletului meu decât o hârtie care ar aduna praf! Nu cred că se opune Dumnezeu și mă va pedepsi pentru că nu am fost în locul bine determinat cu taxe fixe să zic DA, eu vreau să fiu a lui și el al meu! Pentru mine EL este peste tot, simte fericirea mea și se bucură pentru liniștea și fericirea sufletului meu… Nu mai zic că sunt mii și mii de cazuri în care, chipurile, își unesc destinele pe toate căile și cu acte în regulă, da acasă e iadul între ei.

Nu încerc, sub nicio formă, să diminuez rolul unor instituții și slujitorii acestora, însă scandalurile de amploare în care sunt implicate/implicați mă pune pe gânduri la capitolul câtă credință a mai rămas în noi dacă (unii) oameni, care ar trebui să ne ajute să ne curățăm sufletul, ne ajută, de fapt, să ne curățăm buzunarele?  Nu prea am auzit ca aceste instituții să sprijine orfelinate, să ajute case de bătrâni sau să finanțeze proiecte de cercetare a cancerului! În orice caz, apreciez platformele de caritate, sunt plauzibile și ancorate în realitate, pe când Dumnezeu chiar nu coboară să-și adune jertfele lăsate în cutia milei!

Da, sunt revoltată! Da, sunt indignată și da, sunt supărată… Dar aceste stări nu mă ajută cu nimic, însă îmi adresez întrebarea: oare nu ar trebui să fie firesc să îl iubim pe Dumnezeu necondiționat?

4. Politică

Ca să fii un director bun al unei companii de transport nu este imperativ să ştii să şofezi! Nu! Trebuie să fii un manager bun, să ştii să conduci (nu iau apărarea nimănui), să știi să faci compania să prospere, să producă, să aibă venit și angajați satisfăcuți! Or, ca să fii conducătorul unei țări trebuie să fii și tu OM, și nu mă refer aici la o sticlă de plastic care poate fi folosită și re-folosită (!), ci mă refer la ființa socială care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat!

De unde le luați? De unde culegeți aceste minți întunecate pe care le așezați în scaune să ne conducă? Se tot perindă în scaunul de președinte și cele de miniștri tot felul de ne-OaMeni care nu fac decât să înrăutățească lucrurile, nu au nici gândire, nici inteligență și nici limbaj articulat! Cum? După ce principii sunt aleși? Ce teste de inteligență și cunoaștere a materiei susțin ei? Sau se alege în baza examenului de cunoaștere (grad de rudenie) a unor persoane importante?

Toate sistemele din țară sunt bolnave, iar un sistem bolnav generează o societate bolnavă…  Suntem îngropați în comunism şi murim unul câte unul condamnați fiind încă de la naştere de istorie şi trecut! Cred că a venit momentul să cerem ce ni se cuvine: dreptul la viață, la ocrotirea sănătății și la un mediu sănătos; dreptul la educație; dreptul la viață intimă; dreptul la exprimare!



Au plătit suficient bunicii şi părinții noştri, noi am plătit cu copilăria noastră petrecută pe jumătate în întuneric! Am fost traumatizați de ideologii proaste care ne învățau să plecăm capul, să ne supunem! E 2018. Să nu uităm că suntem cetățeni liberi, cetățeni cu drepturi și obligațiuni.

Ne merităm soarta de la 90 încoace – ce-am votat, aceea am avut. Dar parcă prea se duce la fund…

Da, sunt revoltată! Da, sunt indignată și da, sunt supărată… Dar aceste stări nu mă ajută cu nimic, însă îmi adresez întrebarea: oare nu ar trebui să poți trăi (decent) în țara în care te-ai născut?

Pledoarie pentru emancipare* – atunci când am scris titlul m-am referit fix la sensul al patrulea al cuvântului EMANCIPARE din DEX, și anume la Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi ( https://dexonline.ro/definitie/emancipare)

Autoare: Ana STARCIUC / Blogul Anei

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns