A dat sufletul propriului copil pe o sticlă de vin… A făcut pactul cu diavolul în toiul nopţii… Şi când diavolul a pus mâna pe fragedul suflet de prunc, i-a gândit cel mai dureros sfârşit posibil… L-a făcut uitat de mamă în prea recea noapte pentru el… l-a făcut neauzit de vecini în plânsul lui neîncetat… l-a lăsat îngheţului… Dar Dumnezeu i-a auzit plânsul şi l-a luat la El… L-a cules în palma Lui caldă….
Știrea despre pruncul care a murit înghețat după ce mama lui l-a uitat pe undeva pe afară, ea fiind beată, m-a durut enorm… încă mă doare… Am imaginea unui micuţ rătăcit în noapte, plângând de frig, de foame, de teamă că s-a văzut atât de singur… Un micuţ care îşi cheamă în disperare mama… Sunt bântuită de suspinele lui, de plânsul lui…Îl aud mereu în mintea mea… îi simt ultima suflare…
Evident că se caută vinovatul. Cin’ să fie oare? Mama copilului, care şi-a dăruit morţii pruncul cu propriile-i mâni? Vecinii nesăţioşi de prostia de la fundul paharului, amorţindu-i simţirile acelei femei? Sau bătrâna care a preferat să ,,nu ştie de ce nu a ieşit”, decât să ştie de ce plânge un bebeluş în noaptea rece? Ori tatăl copilului, care n-a ştiut să-ţi ţină gelul procreator între picioare, ştiind că partenera sa îşi bea minţile non-stop? Să fie oare tatăl femeii, care organiza întreceri acoolice între ei doi ca să vadă cine duce mai mult? Guvernarea, care ţine Moldova într-o sărăcie lucie şi care nu face decât să-şi plimbe hainele pe coridoarele îmbâcsite cu iz comunist? Autorităţile, care ştiau foarte bine care este situaţia, însă fişa postului nu prevede să stea la poarta fiecărei beţive să vadă dacă şi-a omorât sau încă nu copilul?
Vinovatul încă se caută, însă acest tragic incident, în care un bebeluș de numai un an și două luni a murit înghețat pe marginea drumului din cauza că mama lui s-a îmbătat atât de tare încât nu își amintește deloc ce s-a întâmplat, arată, stimată conducere, că Hotărârea Guvernului nr. 360 din 06.06.2012 pentru aprobarea Programului naţional privind controlul alcoolului pe anii 2012-2020 (semnată și de Valentina Buliga, Ministrul Muncii, protecției sociale și familiei) (documentul îl găsiți aici http://lex.justice.md/md/343538/) este un eșec total!
Un text de vreo 10 pagini care a rămas doar un text și din care nici măcar un punct nu este pus în aplicare. Unde este reducerea cu 30% a deceselor şi traumatismelor cauzate de accidentele legate de conducerea mijloacelor de transport în stare de ebrietate? Unde este creşterea accizelor pentru băuturile alcoolice tari şi vinuri cu 60%? Unde sunt programele de consiliere pînă la 60% a populaţiei cu risc de dependenţă de alcool identificate precoce? Toate sunt doar pe hârtie… Știind că Republica Moldova este în top consumatori de alcool, nu faceți nimic. Ați semnat frumos o hârtie și vă așteptați lunar salariile. Cu toate acestea, sunt convinsă că fiecare dintre voi este măcar cumva afectat de acestă problemă…
Nu există om în țara asta care să nu fi fost afectat, direct sau indirect, de acest lichid nenorocit. Ori a suferit din cauza tatălui care a băut toate momentele frumoase din viața de familie și a preferat să culeagă violența și agresivitatea de pe fundul paharului… sau din cauza mamei, care nu și-a găsit iertare nici măcar după moarte pentru nefericirea copiilor schimbată pe nenumăratele pahare cu vin… sau a suferit din cauza fratelui, care s-a uscat din dorința de a bea și și-a aflat scăparea abia în penultimul ceas… ori se hrănește cu amintirile despre cel mai bun prieten, care a murit într-un tragic accident din cauza unui șofer beat… ori își stăpânește cu greu furia atunci când îl vede în libertate pe cel ce i-a nenorocit copilul… Nu mai zic de miile de copii care cresc traumatizați pe viață în familii cu tați alcoolici și violenți…
Alcool, droguri, prostituţie, violenţă, corupţie, analfabetism cronic, minciună, laşitate, făţărnicie, indiferenţă – le avem pe toate… Asta e realitatea din Republica Moldova! Suntem o societate bolnavă… Foarte bolnavă… Atât de bolnavă încât niciun doctor nu ne mai găseşte leac… Iar atunci când avem opțiunea să ne mai dăm o șansă nouă ca societate, să ne detoxificăm, punem ștampila tot pe locul pierzaniei pe buletinul de vot. Și iar e mai rău ca înainte… Și din rău în mai rău… Pănă un copilaș moare înghețat uitat noaptea pe drum de o mamă alcoolică; pănă un fecior își omoară mama, o taie bucăți și o servește la grătar; până un bărbat împușcă mortal doi tineri îndrăgostiți și devine de negăsit; pănă un individ arde de vii două femei, mamă și fiică, deoarece au refuzat să-i presteze servicii sexuale; pănă când un om moare ca pe scenă, în văzul altor câteva zeci de oameni în așteptarea unei ambulanțe ce întârzie dubios de mult; pănă atunci când un băiat de la o școală-internat este vândut, în repetate rânduri, unui pedofil chiar de către directorul instituției la care studiază; pănă când un băiețel de doar 11 ani se sinucide în dorul de părinți, care sunt plecați la muncă peste hotare… Până când… Până când?
Trăim vremuri grele… Trăim sub imperiul groazei și ne hrănim cu vești înfiorătoare… Suntem nişte criminali în serie care nu ne mai săturăm de sânge nevinovat… Câte rele trebuie să se mai întâmple ca să ne deschidem la minte și să lăsăm lumina să ne încălzească sufletele?
Să ne auzim de bine!
Autor: Ana STARCIUC / Blogul Anei
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.