Lecție pentru dascălii mei

Scopul: familiarizarea profesorilor mei cu recunoștința mea

Obiective:
– Să accepte invitația mea ,,la lecție’’
– Să ajungă la inimile lor căldura și gratitudinea elevilor
– Să conștientizeze importanța lor în societate

 Nu îmi este deloc ușor să ,,predau’’ această lecție, întrucât nici toate foile din lume nu ar fi de ajuns ca să-mi proiectez recunoștința pe deplin. De aceea am să încep prin A VĂ MULȚUMI, stimați dascăli, pentru fiecare lecție pe care, neobosiți, mi-ați predat-o. Am să recunosc acum că nu materia predată, ci caracterul și profesionalismul fiecăruia dintre voi mi-au rămas dragi sufletului.

Nu mai știu câți km de vase sanguine avem, dar am reținut calmul profesoarei de biologie; nu vorbesc perfect limba franceză, dar știu că graba strică treaba; nu cred că am reținut cu exactitate logaritmii și ecuațiile de gradul doi, dar am înțeles că timpul pierdut nu ți-l mai întoarce nimeni; anii de la istorie mereu mi-au dat bătăi de cap, însă devotamentul profesorului de istorie a marcat cetățeanul din mine încă din liceu.



De la româna din liceu am luat totul cu mine – și limba, și disciplina, și profesia. Le-am luat și m-am dus la facultate. Acolo am luat din toate de la toți: cât am reușit de mult, atâta am luat. Și s-a dat (a se citi predat), s-a dat cu dedicație și profesionalism ceea ce-mi place mie cel mai mult.

S-a mai dat și eleganță, stil, corectitudine, strictețe, susținere, fideliate, statornicie și încredere. Fiecare dintre dascălii mei au dat formă și conținut eu-lui meu și pentru asta VĂ MULȚUMESC!

Întotdeauna am susținut rolul primordial al profesorului în societate și importanța studierii. Poate că nu suntem cei mai buni elevi, poate că nu vă reținem cu exactitate materia predată, însă modelul care apare zilnic în fața noastră cu catalogul la subraț ne marchează într-un fel anume – poate prin atitudine, poate prin metode, poate prin personalitate sau, de ce nu, prin dunga de parfum care îi marchează pașii. Fiecare dintre voi, dascălii mei, ați rămas oaspeții amintirilor mele și vă primesc cu drag de fiecare dată.

Am două mari regrete astăzi:

1. Că nu sunt și eu felicitabilă de ziua profesorului (căci am devenit felicitabilă de ziua emigrantului)

2. Că nu vă pot mulțumi personal astăzi pentru munca titanică pe care o face fiecare dintre voi pentru fiecare dintre noi.

Cu mare respect, mă înclin în fața voastră!

Autor: Ana STARCIUC / Blogul Anei