Istoricul Vasile Iucal despre 20 august 1462 – prima atestare documentară a Unghenilor de pe ambele maluri ale Prutului

Ziua de 20 august 1462 constituie data primei atestări documentare a Unghenilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Vedeți și Municipiul Ungheni la 558 de ani (2020) de la prima atestare documentară

Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi …

În continuare, Vă prezentăm un material istoriografic, publicat de către istoricul Unghenean, custodele Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni, Vasile Iucal:

La 20 august 1462, cancelaria domnitorului Ștefan cel Mare emitea un act de vânzare-cumpărare, prin care se făcea cunoscută, pentru prima oară în istorie, existența Ungheniului.

Despre originalul acestui vechi document aflasem de pe băncile studenției, cercetând la Biblioteca Academiei colecția de documente slavo-române „Surete și Izvoade”, vol. II, editată de istoricul Gh. Ghibănescu în anul 1907.

La sfârșitul textului, în adnotație, neobositul cercetător preciza că a publicat textul după originalul păstrat de proprietarul de atunci al Unghenilor-Ruși (așa i se spunea Ungheniului basarabean după 1812 – n. n.) – Mihai Buzena.

Textul aceluiași document a fost publicat ulterior (în 1913) de alt mare cercetător de manuscrise vechi, Ioan Bogdan, în „Documentele lui Ștefan cel Mare”, vol. I.

Prin urmare, la începutul veacului XX, primul manuscris ce ținea de începuturile Ungheniului se afla la Ungheni, în posesia lui M. Buznea, ultimul proprietar al localității.

Bănuim că acesta a primit actul prin moștenire de la mama sa, Ecaterina Buznea, născută Caragea, împreună cu o serie de alte documente medievale ale moșiei, după cum se obișnuia, ca dovadă a dreptului de proprietate asupra acesteia.

În anul 1914, Mihai s-a stins din viață și toate manuscrisele sale au purces pe căi necunoscute …

În anul 1954, istoricii români au publicat actul după copii din … Peste mai bine de două decenii, istoricii de la Chișinău au reeditat documentul cu pricina în ediția Moldova în Epoca Feudalismului, vol. II, după care, istoricii români au făcut același lucru în prestigioasa colecție Documenta Romaniae Historica, vol. II, p. 149-152.

Din ambele am aflat că originalul uricului se păstrează la Biblioteca Publică Saltâkov-Scedrin din Sankt-Petersburg.

Faptul m-a surprins plăcut și, desigur, incitat, făcându-mă să-mi pun întrebarea: cum a fost posibil ca acel manuscris să ajungă tocmai hăt, la capătul pământului?

Ca să aflu răspunsul, am hotărât să merg într-acolo.

Și strădania mi-a fost răsplătită, căci providența mi-a pus în mână, din primele clipe ale aflării mele la biblioteca în cauză, raportul secției manuscrise pentru anii 1914-1938.

Din el am aflat, că uricul (act de vânzare-cumpărare) marelui domnitor moldovean, datat cu 20 august 1462, în care este atestat pentru prima oară Ungheniul, a întrat, la începutul anului 1914, în posesia Societății iubitorilor scrisului vechi, fondată în anul 1877 de cneazul P. Veazemski și C. Șeremetiev.

Vorba e că Societatea a avut o filială și în Basarabia, de unde membrii săi colecționau documente scrise în vechea slavonă.

Achiziționând documentul de la M. Buznea, tot atunci l-au expediat în capitala imperiului, la bogata bibliotecă a Societății.

În anul 1932, însă, biblioteca a fost mistuită de un incendiu, din flăcări fiind salvate doar 2000 unități bibliografice.

Printre acestea, ca prin minune, se afla și actul Ungheniului de la Ștefan cel Mare.

Ulterior, la propunerea secretarului responsabil al soceietății, Borokov-Maikov, documentele rămase nevătămate, inclusiv cel al marelui domnitor moldovean, au fost transferate la biblioteca Saltâkov-Scedrin …

A doua zi mi se pune pe masă o mapă.

O deschid învăluit de emoții deosebite. Înlătur câteva foi de protecție și în față mi se arată, șters și deteriorat de negura veacurilor, cea mai de preț moștenire a străvechei așezări de pe Prut – manuscrisul lui Ștefan cel Mare din 20 august 1462.

Citesc: „Din mila lui Domnezeu, noi Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor aizi citindu-se, că a venit, înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni…, pan Bratul, fiul Procelnicului… și a vândut ocina sa dreaptă, din uricul său drept, un sat, anume Unghiul…Iar la aceasta este mare mărturie însumi, domnia mea, Ștefan voievod…”.

Pe verso, câteva însemnări din secolele XVIII și XIX, între care una:

Ștefan voievod, din leat 6790 (1462) august 20. Pe sat Unghenii, pe Prut; cu două ozere și cu toate poienile”

Era un început de septembrie friguros și ploios, iar eu, însoțit de gazda și bunul meu prieten, sculptorul Dumitru Verdianu, rătăceam pe străzile Petersburgului, vizitând muzee doldora de mare istorie și opere de artă.

Din cap însă nu-mi ieșeau cuvintele de mare sonoritate biblică din minusculul manuscris, având sentimentul unei comunicări cu însuși marele voievod, care-mi șoptea aici, la capătul lumii, bătrâna și umila poveste a străvechei așezări de la Prut:

Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi …

Dacă vă place ceea ce publică portalul News.Ungheni.org și Cratima.md, susțineți-ne și deveniți patronul unei știri pe PATREON sau GOFUNDME.
Totodată, ne puteți urmări și pe canalele noastre de pe TelegramYouTubeInstagram și Tik Tok.
Dar, nu uitați și de un like sau abonare pe paginile de facebook NEWS.UNGHENI.ORG și CRATIMA.MD

3 trackback-uri / pingback-uri

  1. Gara pașilor pierduți (partea I) .... de Vasile Iucal - Știri din regiunea Ungheni
  2. Gara pașilor pierduți (partea II) …. de Vasile Iucal - Știri din regiunea Ungheni
  3. [FOTO] Municipiul Ungheni de la înălțimea zborului de pasăre - Știri din regiunea Ungheni

Lasă un răspuns