Cum a ajuns municipiul Ungheni prima localitate din RSSM care să aibă o strada Mihai Eminescu (I)

Din dorința de subjugare a mentalului uman, regimul sovietic a ținut să utilizeze denumirile străzilor în localități ca mijloc ideologic de manipulare a individului.

Mai mult, în RSSM și implicit în Ungheniul sovietic, străzile, pe lângă faptul că mai toate aveau denumiri impregnate adânc în ideologia comunistă, acestea erau etalate exclusiv în limba rusă, se comunică pe pagina de facebook al Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni

Textul a fost preluat integral de pe pagina Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni fără careva ingerință în conținut. Scopul – promovarea istoriei și valorilor locurilor natale.

De aceea, numele străzilor, ca și arhitectura, istoria, cultura sau arta, schimbate de la o vreme la alta, au devenit un element important întru menținerea unei anumite stări de spirit.



Înlocuirea acestora s-a făcut uneori pașnic, alteori însă, cum a fost cazul Ungheniului la începutul anilor 90 ai secolului trecut, s-a produs sinuos, complicat, uneori dramatic și spectaculos chiar. Așa s-a întâmplat, bunăoară, cu numele străzii Mihai Eminescu din localitate.

O strada a „Teiului” în locul străzii „28 Июня”

În anul 1989, la 15 iunie, urmau să se împlinească 100 de ani de la trecerea în neființă a marelui Mihai Eminescu.

Pe fundalul liberalizării gorbacioviste a URSS-ului, în RSS Moldovenească mişcarea de renaştere naţionălă se afla în plină ascensiune.

După Chișinău, suflul libertăţii, dorința de emancipare națională a ajuns și la Ungheni.

Aici, în anul 1988, un grup de inițiativă (M. Mireanu, C. Andronachi, A. Arhire, C. Noni, A. Roșu), a creat clubul „Renaşterea” iar mai apoi, în 1989, a fost fondată Secţia Ungheni a Frontului Popular din Moldova.

Membrilor acestor două entităţi cultural-politice, constituite din pedagogi, oameni de creație, ingineri, medici, etc., le-a revenit complicata misiune a deșteptării naționale în orașul de pe malul Prutului.

Una din primele acțiuni în acest sens a fost lupta pentru înlocuirea denumirilor sovietice de străzi.

Trebuie observat, totuși, că în cele dintâi revendicări programatice ale membrilor clubului „Renaşterea” şi a Secţiei Ungheni a FPM, dezideratul schimbării denumirilor sovietice de străzi lipsea. Intenția a apărut oarecum sporadic în luna iunie 1988.

Lucrurile au evoluat în felul următor.

Anual, pe 15 iunie, de ziua morții lui M. Eminescu, în multe localități din republică se desfășura „Sărbătoarea Teiului”, astfel că, pe data de 2 iunie, clubul „Renașterea” a lansat ideea organizării și la Ungheni a sărbătorii în cauză, cu atât mai mult, că în anul 1989 urma să fie comemorat un centenar de la trecerea în neființă a marelui geniu.

Ghidați de acest eveniment, membrii grupului „Renașterea” au adresat președintelui de atunci a Sovietului de deputați ai norodului din orașul Ungheni – N. Bogacenco, și consiliului artistic local, o scrisoare în care se spunea:

”E necesar, credem noi, să aducem și la Ungheni „Sărbătoarea Teiului”.

Toți locuitorii orașului cunosc o stradă plantată din capăt în capăt cu tei.

E unica poate din republică de acest fel.

O stradă, care se începe cu Palatul de Cultură proaspăt construit, apoi urmează Biblioteca orășenească „Dimitrie Cantemir”, școlile medii nr. 1 și nr. 10, parcul orășenesc, cafeneaua tineretului, cinematograful (?!) și mai multe creșe.

Tocmai de aceea se cade, ca strada în cauză să poarte denumirea Strada Teiului, deoarece acest copac este organic legat de creația luceafărului poeziei moldovenești – M. Eminescu.

Cu această propunere (…) ne adresăm, ca actuala stradă 28 iunie să fie numită Strada Teiului, iar în parcul din preajma străzii să se inaugureze un bust al marelui poet către ziua comemorării a 100 de ani de la decedarea genialului Mihai Eminescu și o școală din oraș să poarte numele poetului”.

Lăsând la o parte anumite inadvertențe ale textului, observăm caracterul oarecum stingher, nehotărât al mesajului – Strada Teiului și nu Mihai Eminescu, iar „o școală” din oraș (oarecare) să poarte numele poetului.

Mai mult, petiționarii erau prudenți cu numele sovietic al străzii în discuție – 28 iunie, nedorind să-l înlăture definitiv.

Aceștia își manifestau speranța că redenumirea acesteia în Strada Teiului:

„Nu v-a stingheri cu nimic, dacă o altă stradă din cadrul orașului v-a purta acest nume (28 iunie – V. Iu.)”.

Și această manifestare era de înțeles, căci, să nu uităm, URSS-ul încă exista, la fel și regimul comunist.

Bineânțeles, demersul militanților ungheneni a rămas fără răspuns. Cu toate acestea, inițiativele lor au continuat.

Pe 22 decembrie 1988, la o nouă întrunire a „Renașterii”, a fost anunțată propunerea, ca piața centrală a orașului (azi Piața Independenței) să fie numită „Piața Unirii”…

Imagine: 28 iunie 1990, Piața centrală a orașului, Un grup foarte activ în lupta pentru redobândirea istoriei și valorilor naționale la Ungheni: colectivul bibliotecii „Dimitrie Cantemir” (colecția MIEU)

Galerie Foto:

Sursa: Muzeului de Istorie și Etnografie Ungheni

Dacă vă place ceea ce publică portalul News.Ungheni.org și Cratima.md, susțineți-ne și deveniți patronul unei știri pe PATREON sau GOFUNDME.
Pentru a ne putea urmări și pe alte canale, Vă invităm să vă alăturați pe Telegram, YouTube, Instagram și Tik Tok.
Dar, nu uitați și de un like sau abonare pe paginile de facebook NEWS.UNGHENI.ORG și CRATIMA.MD