Blogul Anei // Arhitecți de lumi ficționale

Lectura (de literatură!) este pentru mine o formă de existență. Trăiesc fiecare cuvânt care îmi trece pragul minții și savurez la intensitate maximă ,,lumile’’ construite de autorii pe care îi simt tot mai aproape cu fiecare pagină citită. Am specificat ,,de literatură” pentru că era tehnologiei în care trăim ne proiectează uneori pe rețelele de socializare în mijlocul unor ,,drame’’ fără sfârșit – adică, la propriu, nu se mai termină – povești de viață (postări) demne de premiul Nobel pentru ,,literatură’’ postată pe Facebook. Prefer cărțile!



Așadar, cărți numa bune de citit:

Parfumul. Istoria unui ucigaș de Patrick Suskind – excepțională cartea! De la prima și până la ultima propoziție această carte miroase! Miroase a obsesie, pasiune, crimă și frică – toate cu aroma unui parfum unic și necunoscut. A fost cel mai ,,mirositor’’ univers ficțional pe care literatura mi l-a oferit! Această carte a făcut parte dintr-un experiment personal al studenției mele: pentru unele opere (care au și ecranizări) vizionam filmul și apoi citeam cartea, pentru altele – citeam cartea și apoi vizionam fimul.

Parfumul a fost un ,,cobai’’ al lecturii după vizionarea filmului. Fenomenal! Partea proastă a acestui proces este că odată văzute personajele în film, nu mai poți participa la construcția lor. Îți aduci actorii din film frumos în lumea operei citite și le dai de lucru. Joacă, gratuit, pentru imaginația ta! Am renunțat la această metodă de comparație, întrucât nu mă găseam comodă în acest ,,pat al lui Procust’’, în care, de alfel, mă așezasem de câteva ori. Ca urmare a acestui experiment, recomand, cu desăvârșire, cartea!



Domnișoara Christina de Mircea Eliade – oricât de ,,străină’’ ar părea scrierea titlului, nuvela este profund românească, având drept inspirație folclorul românesc. Despre strigoi și izgonirea acestuia, cartea a fost implicată într-un scandal literar pe motiv că unele scene ar include un erotism agresiv și sălbatic iar precocitatea sexuală a Siminei, o fetiță de nouă ani, ar avea tentă pornografică. Nu este o carte ratată, așa cum ajunsese să creadă Eliade la un momenmt dat, ba din contră, este o carte unică prin stil, motive și teme abordate.

Mircea Eliade este, de altfel, un arhitect perfect în viziunea mea. Își costruiește lumile cu atâta ușurință și lasă toate ,,geamurile’’ operei sale deschise – deschise spre interpretare! MaitreyiNuntă în cerNoaptea de SânzieneHuliganii, Isabel și apele diavoluluiRomanul adolescentului miop sunt doar câteva dintre operele eliadești care merită să fie citite! Cărțile acestui mare scriitor român alcătuiesc un univers de lumi ficționale care comunică cumva între ele și este incredibil cât de frumos este să descoperi acest dialog! Spor la lectură!

Calomnii mitologice. Fărâme din conferințe nerostite de Octavian Paler – un altfel de pat al lui Procust, din punct de vedere al esteticii, în care ajungi să îți placă chiar! Este o carte de idei care conține interpretări inedite ale unor personaje și motive din capodoperele literaturii universale puse alături de miturile antice. O carte despre modernitatea sterilă care, în viziunea autorului, nu mai poate crea mituri, o carte cuprinsă de dragoste, viață și moarte. Este ultima carte scrisă de Paler și este o adevărată provocare, întrucât nimic din cele povestite nu vor fi înțelese pe deplin dacă nu știi despre Narcis, Don Juan, Don Quijote, Hamlet, Faust sau Procust.

Îmi propusesem să subliniez ideile la care aș vrea să revin, poate după o posibilă cercetare, însă la un moment dat am realizat că pierdeam mai mult timp subliniind decât citind, întrucât subliniam pagini întregi. O cantitate substanțială de mituri antice și personaje literare trecute prin procese de de-mitizare și re-mitizare și re-interpretate din perspectiva cunoașterii logice – concepții la care am revenit cu mare interes de câteva ori și, cu siguranță, am să o mai fac. Recomand!




Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee – interzisă de două ori, este cea mai vândută carte a tuturor timpurilor în Iran. Mi-a pătruns sub piele cu fiecare cuvânt pe care îl citeam. M-a lăsat îngândurată de fiecare dată când o lăsam deoparte ca să mă ocup de realitate și mi-aș fi dorit în acea periodă să opresc timpul pentru o zi ca să o pot citi dintr-o răsuflare. Cu toate acestea, fiecare reluare a lecturii era un preludiu care mă purta spre momentul culminant.

Fiind interzisă de două ori în Iran, cartea schițează povestea de viață a unei femei care face parte dintr-o societate cu reguli clare și cu o religie ce nu permite nicio abatere, o societate în care liberatatea și independența femeii sunt un lux, iar dragostea pare interzisă. Cu siguranță autoarea a reaușit să proiecteze o lume despre și pentru femei: de la violență fizică la privare de libertate, de la studii (cât pe ce) nepermise la sarcini pierdute, de la dragoste interzisă la căsătorie aranjată, nu mai zic de temerile atâtor doamne și domnișoare însumate în acest personaj unic. Proiectarea lumilor acestui univers literar este accesibilă pentru fiecare dintre noi, întrucât unele situații ar putea fi chiar despre tine. Scrierea este atât de reală încât fiecare cuvânt poate fi ,,trăit”. Această carte nu are miros, însă are un gust deosebit – vă las pe voi să-l descoperiți!

Și cum ,,niciodată doi oameni nu vor citi la fel una şi aceeaşi carte’’ (Edmund Wilson) sunt sigură că aveți păreri diefrite de ale mele. Pentru că suntem diferiți, și experiențele noastre sunt diferite!

Să ne auzim de bine!

Autor: Ana STARCIUC / Blogul Anei