Editorial // În contextul situației profesorului X

În contextul situației profesorului X…

„Într-o societate democratică: ministrul democrat preia ministerul democrat și conduce într-un mod democrat!”

Ce metode comuniste aplicați, doamnă ministru Babuc?

Monica Babuc, Ministul Educației, Culturii și Cercetării

Ați auzit vreodată de sugestii, doamnă? Se dă sfară în țară că vă interesează ce sugestii ar avea profesorii pentru îmbunătățirea/perfecționarea procesului de predare-învățare-evaluare. Profesorii la directori, directorii la direcția educație, direcțiile educație la Chișinău și așa acestea ajung la dv-stră (pe o cale demult apusă); că degeaba ați înșirat dita lista cu numere pe site-ul ministerului, mai bine creați o adresă de email la care profesorii să poată trimite plângeri, sugestii, păreri etc, și care să se păstreze sub anonimat, în cazurile necesare!

Ceea ce a făcut Vasile (colegul meu de facultate) se numește sugestie. A facut-o într-un mod mai dramatic căci așa este el, o fire romantică: a îmbrăcat în multe cuvinte un proces anevoios care îngreunează munca multor profesori (dacă nu a tuturor). Prietena mea (nu vă dau nume de frică să nu o atingeți!) este și ea profesoară la un liceu din țară. Discuțiile noastre, scurte, foarte scurte, se termină cu ,,Of, trebuie să plec, mai am de controlat niște caiete și nici proiectul nu e gata’’ – asta fiind replica ei pe la ora 23:00. După ce închid telefonul, eu mă duc la ale mele: citesc ceva pentru sufletul meu sau îmi fac manichiura, ea se duce, pe lângă patul copilului ei, spre masa de scris unde verifică caiete! Nu mai zic că ,,nemulțumirea’’ lui Vasile o aud mai mereu și mai de la fiecare profesor!

Dacă aș fi în scaunul dv-stră acum aș proceda în felul următor: aș organiza un ,,concurs’’ de proiecte – că doar manualele sunt aceleași în toată republica – aș alege cele mai bune și aș face un manual de proiecte pentru profesori, la toate disciplinele, la toate clasele. Le-aș plasa online pe o platforma creată special pentru profesori (asta ca să investesc în viitor, căci manualele ar costa o groază de bani ca să fie tipărite, iar platforma cere un bun specialist ca să fie creată și întreținută). Proiectele să nu fie cuvânt cu cuvânt ce zice elevul și ce zice profesorul, ca pe timpurile demult apuse, ci schițe. Cel mai important pentru mine ar fi obiectivele lecției din acel proiect, pentru că dacă obiectivele sunt atinse, atunci elevul a luat ce trebuia să ia de la acea lecție! Oricum fiecare profesor are metodele lui de predare – își umple el schița cu ce are nevoie.


Trebuie să progresăm, doamnă! Trebuie să ne rupem de trecut, de hârțogăraie etc. Faceți un pas pentru Moldova, pentru copiii ei, pentru viitorul ei!

Medicii trebuie să mențină societatea sănătoasă, dar dacă nu îi creștem în școli mai întâi, murim și proști, și bolnavi! Cu toții depindem unii de alții, din punct de vedere profesional, suntem un lanț trofic, fiecare își are rolul său: ne trebuiesc șoferi ca să putem ajunge la serviciu, ne trebuiesc economiști ca să primim salariul, ne trebuiesc vânzători ca să ne putem cumpăra haine, însă dacă toți aceștia nu ar ști să scrie, să citească și să numere, nu se mișcă nimic din loc!

Pe mine nu mă puteți atinge, stimată doamnă, căci nu sunt în țară. Ați avut grijă dv-stră și colegii dv-stră să nu cumva să mai rămână urmă de oameni pe acolo… Evident, mai mult a fost alegerea mea, însă duc o viață decentă și liniștită.

Cu respect, Ana

Notă: Istoria profesorului Basil, o puteți vedea accesând linkul: (https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=1791804264266898&id=100003120261400)

Lasă un răspuns