E ambuteiaj, peste tot e ambuteiaj… pe stradă și în suflet e trafic de gânduri…

E ambuteiaj, peste tot e ambuteiaj… pe stradă și în suflet e trafic de gânduri…

Pe stradă…

Trăim în era computerizării, o eră în care apocalipsa este atunci când cade internetul, iar dacă  se taie  curentul e ca și cum am fi deconectați de la un aparat care ne ține în viață…  Trăim într-un secol grăbit… Trăim exact poezia lui Vieru  (poezia o găsiți aici: https://www.versuri.ro/versuri/grigore-vieru-un-secol-grabit-_6077.html).

Cu telefonele în mână, uităm să savurăm plăcerile adevărate ale vieții. Tot mai puțini știu culoarea ochilor  celor din jur, pentru că preferăm să facem analiză de vieți pe Facebook în loc să avem discuții de suflet cu cineva sau chiar cu noi înșine!

Suntem mereu în căutarea acelui ceva care ne-ar umple inima, pentru că suntem total depopulați. Ne grăbim să mergem la cumpărături, căci suntem flămânzi și goi, ne grăbim la muncă,  căci e trafic și întârziem, ne grăbim la medic, căci avem programare, ne grăbim acasă, căci avem atâtea de făcut! Și ne trezim ,,transpirați” de la atâta grabă, pentru că uităm să ne spălăm sufletul și să-l parfumăm. Eu prefer parfum de cărți… Întotdeauna am asemuit cărțile cu parfumurile – până și ceilalți pot simți dacă le ,,folosești” sau nu.

E trafic pe stradă, plecăm și venim, iar în graba noastră  îmbătrânim stând la semafor, iar atunci când se face verde accelerăm… mult… mult prea mult pentru a reuși să savurăm puținele și scurtele plăceri ale vieții…

În suflet

trafic de gânduri în corpul meu. Mintea le trimite către suflet, sufletul către minte… Unele se recunosc reciproc și se contopesc, altele stau mult la semafor. Cele mai multe dintre ele își fac cale de access către exterior, pentru că, de cele mai multe ori, eu spun ce gândesc, astfel mă eliberez de ele și fac loc altor gânduri…

V-ați întrebat vreodată câte gânduri avem în fiecare zi? Eu da! Și descoperirea a fost mai mult decât surprinzătoare pentru mine: în medie, un om are zilnic între 50.000 și 70.000 de gânduri! Deci cam un gând pe secundă – asta înseamnă că noi gândim continuu. Dar mai trist este că, conform studiilor oamenilor de știință și publicate de cotidianul Financiar Post, 70% – 80% dintre acestea sunt negative…  Asta în condițiile în care noi suntem ceea ce gândim, pentru că, nu-i așa, luăm decizii în urma unei analize minuțioase de subiect.

O mare parte din gândurile mele sunt despre mama… Eu am ajuns la o vârstă la care aș vorbi pe limba ei, iar ea este încă la vârsta la care m-ar înțelege… Dar, din păcate, miile de km care ne despart nu ne lasă să petrecem timpul împreună. Faptul că am devenit mamă mi-a întețit dorul de a mea, dor pe care îl hrănesc cu discuții kilometrice la telefon, iar la desert avem câte o vizită scurtă și rară la casa părintească… I-am simțit lipsa îndotdeauna, dar cel mai mult mi-aș fi dorit-o lângâ mine acum, ca să-și poată alinta nepoțelul cu bunăciunea ei. Mi-am dorit-o și în perioada de după naștere, când simțeam parcă că corpul meu ar recunoaște figura ei și s-ar vindeca ca prin minune. N-am avut-o nici atunci, nu e nici acum și încă nu știm când o vom avea lângă noi fizic, căci, sărmana mama, cu sufletul este aici… chair și acum o simt… Simt miile de gânduri ce vin dinspre ea…

O altă parte din gândurile mele sunt rezultatul a ceea ce văd, aud sau citesc – unele rămân ,,la semafor” – altele pleacă odată cu deșertăciunea la care se referă. Faptul că le țin la semafor îmi dă răgaz să le analizez subiectul.



Sunt o fire pozitivă și optimistă, dar, în același timp, sunt rațională, fapt care generează frici și temeri. Am și  un spațiu subteran rezervat pentru pentru gândurile mai puțin frumoase, dar pentru că plătesc parcarea cu prețul liniștii mele sufletești, prefer să le evacuez cu prima ocazie.

Cât despre familie, sunt aici și acum – încerc să fiu trup și suflet, în același loc, lângă ei. Alung pisica (așa le zice  bărbatul meu  gândurilor mele) de cum o văd că încearcă să mă fure… Eu dau Cezarului ce-i al Cezarului – mă dau toată lor când sunt cu ei. Sunt mamă, soție și femeie fără ca să fiu înconjurată de gânduri… Însă atunci când rămân doar eu cu mine sunt toată a mea…  sunt a mea și a gândurilor mele!

Să ne auzim de bine!

Autoare: Ana STARCIUC / Blogul Anei

Lasă un răspuns